Roxana Chirițoiu, Director Film Now: „Întreaga viață a unui om este un șir de give and take - cred că una dintre temele noastre de viață este să învățăm echilibrul acestui proces și să o facem cu cât mai multă grație”
Industria cinematografică înseamnă mai mult decât vizionarea filmului sau a serialului preferat: presupune arta negocierii, programare și achiziție, dedicare, strategie și grijă față de preferințele pasionaților de film. În acest interviu, Roxana Chirițoiu, Director Film Now în cadrul Grupului DIGI, ne vorbește despre insight-urile domeniului, jocurile fine între compromisuri asumate și câștig, despre echipă și conceptul încredere, alături de multe alte subiecte.
- Ne poți spune câteva cuvinte despre tine, parcursul tău profesional și ce te-a determinat să alegi acest domeniu?
Poate o vocație, pasiune? Alegerea a fost simplă, practic, ea m-a ales pe mine. Lucrurile, pur și simplu, au dus firesc spre acest deznodământ. Eram în ultimul an de facultate când se înființa Canal 31, care apoi s-a transformat în PRO TV. Bogdan, soțul meu, a fost selecționat printre puținii finaliști care au format echipa de început ProFM/ Canal 31. Eu terminam Filologie. Nici prin gând nu îmi trecea că mi-aș găsi locul într-o redacție de sport, pentru că asta era Canal 31, un canal de sport. Bogdan făcea cam de toate acolo, ca toți colegii lui din acea vreme: comentator sportiv, redactor, coordonator de emisie etc. Întâmplarea a făcut că s-a eliberat postul de secretar de redacție când eu tocmai terminam facultatea. Și așa a început totul. Am devenit, cu timpul, director de achiziții în PRO TV, la un moment dat și de programare. Au fost ani intenși, în care am învățat enorm, cu multă muncă și nopți nedormite. A fost o șansă extraordinară să îmbin pasiunea pentru film cu înclinația mea naturală spre organizare, planificare. Erau ani când televiziunea se învăța făcând-o și nu era timp sau loc pentru greșeli. Apoi am descoperit frumusețea negocierii. Parcursul meu profesional mi-a oferit ocazia să învăț continuu ceea ce este, poate, cel mai frumos lucru în viață. Am învățat mereu noi aspecte ale industriei în care activez, trecând prin cam toate ferestrele de drepturi de exploatare a conținutului și din ambele părți ale baricadei, cumpărător și vânzător. Și am învățat enorm de la oamenii cu care am interacționat, atât superiori, cât și subordonați și le sunt mai mult decât recunoscătoare pentru asta. Am lucrat în PRO TV, apoi în Antena 1, ulterior am avut o colaborare cu Boom TV pentru care am construit și manageriat 10 canale tematice în regim PTV, apoi am preluat, pentru câțiva ani, conducerea unei firme de distribuție all rights, devenind astfel vânzător de drepturi. Ulterior, am construit și manageriat pachetul de canale de film Cinestar pentru Realitatea, iar de o perioadă bună mă ocup de Film Now pentru DIGI și sunt fericită să fac parte dintr-un Grup a cărui principală preocupare este să ofere publicului produse de top în condiții foarte prietenoase și să extindă mereu paleta de servicii oferite, în beneficiul clientului.
- De-a lungul carierei, te-ai confruntat cu stereotipuri privind prezența feminină într-un astfel de domeniu al tacticilor și strategiilor? Cum te simți acum, știind că ai demonstrat contrariul?
Sincer, nu am simțit niciodată acest lucru, din contră. Am simțit că am fost mereu apreciată mai mult decât mă apreciam eu însămi, iar principala confruntare a fost mereu cu mine însămi și cu standardele prea înalte pe care, uneori, singură mi le impuneam. A fost o permanentă luptă de autodepășire și o teamă constantă de a nu dezamăgi oamenii care și-au pus încrederea în mine.
- Care sunt principalele abilități care te ajută să performezi în acest domeniu?
Așa cum văd eu lucrurile, firea mea foarte organizată, dobândită în educația timpurie, prin rigorile familiei mele, plăcerea de a negocia și a căuta mereu soluții chiar atunci când totul pare o fundătură. Nu mi-au plăcut niciodată replicile de genul „nu se poate”, „așa s-a făcut mereu, nu putem schimba lucrurile” sau alte stereotipii și limitări mentale care nu dau loc inovației, găsirii de soluții și ieșirii din impas. Cred că totul e posibil atâta timp cât ești pasionat și ai un scop bine definit, dar cred că trebuie să acționăm în limitele bunului simț și al moralei, cu onestitate și bunăvoință. Și pot să spun că tot ceea ce mi-am propus să construiesc s-a dovedit a fi un succes și chiar pot spune că am inovat mult în domeniul achiziției de programe în România. Practic, prin munca mea a fost creată fereastra 2 acum vreo 16 ani, de atunci devenind normă. Cred că oamenii cu care lucrezi în echipă trebuie respectați, ascultați și motivați; cred că trebuie permanent să învățăm unii de la alții și să încercăm să devenim mai buni atât în ceea ce facem, cât și în relațiile interumane pe care le dezvoltăm de-a lungul timpului.
- Toată lumea așteaptă un moment de respiro ca să vizioneze acele filme/ seriale preferate, dar puțini știu care este procesul prin care aceste producții ajung pe ecrane. Ne poți ajuta cu un scurt ghid de difuzare?
Aici ar fi foarte multe de spus, pentru că procesul de programare și achiziție este unul complex din multe puncte de vedere și implică numeroase variabile. Un lucru rămâne constant: preocuparea noastră de a aduce publicului cele mai bune producții din lumea filmului, titluri care să se adreseze unui număr cât mai larg de telespectatori, adică să întrunească cât mai multe dintre criteriile pe care noi știm că publicul canalului nostru le caută atunci când rămâne să vizioneze un anumit film. Avem parteneriate strategice importante pe piața de conținut, practic, lucrăm de ani de zile cu cele mai importante studiouri din industrie, pe o piață din ce în ce mai concurențială.
- Cum s-a schimbat industria cinematografică în ultimii doi ani și cum a fost adaptat conținutul Film Now, mai ales prin raportare la noile preferințe generaționale?
Industria este deosebit de dinamică, iar schimbări importante au demarat în urmă cu câțiva ani și sunt în continuă desfășurare. Producătorii importanți de conținut își creează propriile platforme DTC, motiv pentru care, pe piața de achiziție de conținut suntem acum în competiție cu înșiși producătorii/ distribuitorii de film, situație de neconceput cu ani buni în urmă. Se reașază ferestrele de drepturi cu impact direct în obișnuința de consum și, ulterior, în tiparele de producție. Deși, oarecum previzibil, încă e dificil de spus cu mare precizie cum va afecta asta, pe termen mediu sau lung, programele televiziunilor clasice, cu care am crescut. Este evident că generațiile tinere doresc tot mai mult conținut accesibil oriunde, oricând și pe orice tip de ecran. Actualmente, e o piață cu o competiție fără precedent, iar producțiile de calitate sunt prea puține pentru câți jucători globali există.
- Ca în Ted Lasso (2021), într-o negociere, excesul de încredere poate determina deseori luarea unor decizii mai puțin înțelepte. Ți s-a întâmplat să ai iluzia că ai câștigat o negociere, iar cineva din spate să scoată o „armă secretă”?
Cum spuneau Socrate și mulți alți înțelepți după el, singura certitudine pe care o am în viață este că știu că nu știu nimic. Niciodată nu am avut exces de încredere, în niciun sector al vieții mele. Cred că excesul de încredere e nefondat, înșelător și periculos. Smerenia deschide infinit mai multe orizonturi. Mereu privesc fiecare problemă din cât mai multe unghiuri îmi sunt accesibile și știu că nicio parte nu poate să aibă dreptate absolută, cum nu poate să aibă nici doar avantaje sau dezavantaje. O negociere este un joc fin între plusuri și minusuri, e un permanent compromis și pornește de la o premisă de bun-simț, anume că, fiecare parte trebuie să primească și să dea câte ceva. Un „win-win situation” ar fi ideal. Arta constă din a înclina cât mai mult balanța în favoarea ta, fără a încălca principii morale. Nu am experimentat situații în care să trăiesc cu iluzia că am câștigat o negociere, ca apoi să aflu că am pierdut-o. În general, pentru că mi-am setat corect așteptările, am obținut ceea ce mi-am propus. Au fost situații în care am cedat cu bună știință pentru că asking-ul depășea cadrul în care tranzacția ar mai fi avut sens comercial.
- Se spune că viața bate filmul și fiecare dintre noi este un actor în propriul film. În ce situații din viața ta ești de multe ori nevoită să aplici tehnici de negociere pentru tine însăți?
În multe situații. Practic, întreaga viață a unui om e un șir de give and take. Cred că una dintre temele noastre de viață este să învățăm echilibrul acestui proces și să o facem cu cât mai multă grație. Uneori, „give” îți aduce mult mai multe satisfacții decât „take” în viața privată, când ieșim din sfera cadrului de business. Și asta e bine pentru că, așa cum spuneam, echilibrul e cheia unei vieți armonioase. Trabuie să intuiești care sunt domeniile din viață în care e util să înclini balanța în favoarea ta și unde îți permiți să fii mai generos.
- Într-o lume destul de alertă și consumatoare de timp, care sunt micile plăceri, hobby-uri la care nu ai renunțat?
Am multe plăceri și hobby-uri și încerc să găsesc timp pentru ele, chiar dacă nu în mod regulat. Îmi place să grădinăresc, să fac prăjituri sofisticate, îmi plac arta și design-ul interior și, împreună cu Bogdan, creez obiecte de design. Îmi place, firește, să călătoresc, să citesc și, în general, îmi place să învăț permanent, cât mai multe lucruri.
- Dacă ai realiza un Top 3 Producții de Neratat în Viață, care ar fi acela?
Complicată întrebare. Pur și simplu nu pot să reduc imensa varietate a lumii cinematografice, cu toate ramurile ei, la 3 producții. Nu aș putea nici la 10, nici la mai multe. Ar însemna să le așez, absurd, pe un pat al lui Procust. Consider că e pur și simplu imposibil, pentru că sunt atâtea feluri de a le aborda. Am preferințe în domeniul cinematografiei de artă și preferințe în domeniul cinematografiei mass consumption. Daca apoi mergem în subgenuri, lucrurile se complică de tot. Aș putea, însă, să ofer niște exemple din ce am văzut sau revăzut cu plăcere, recent. Fanny and Alexander, în regia lui Ingmar Bergman este un film la care revin periodic. Filmele lui Almodovar sau Woody Allen sunt iarăși producții pe care le revăd din când în când. Madres Paralelas, în regia lui Almodovar, este un film în care relațiile interumane sunt atât de frumos abordate. Cinematografia este, ca de obicei, excepțională. Fiecare cadru este un tablou extraordinar, iar culorile sunt atât de vibrante și asortate, încât fascinează. Jocul actorilor și bagheta lui Almodovar impresionează, ca de obicei. Cu siguranță mă voi întoarce la el de câteva ori.
