Gary Oldman, despre „iadul” luptei sale cu alcoolismul: „Obișnuiam să transpir vodcă, iar limba mea era neagră. Dădeam vina pe șampon”
Data publicării:
„Obișnuiam să transpir vodcă, iar limba mea era neagră”. Gary Oldman își amintește „iadul” luptei sale cu alcoolismul, în timp ce sărbătorește luna aceasta 24 de ani de sobrietate.
Actorul câștigător de Oscar, în vârstă de 62 de ani, a vorbit sincer despre efectele secundare ale „iadului” dependenței de alcool și a recunoscut că „nu i-ar dori așa ceva nici celui mai mare dușman”.
Într-o discuție cu Los Angeles Times, Gary a mărturisit: „Obișnuiam să transpir vodcă. Devine o parte din tine. Limba mea era neagră dimineața. Dădeam vina pe șampon. Nu aș dori așa ceva nici celui mai mare dușman al meu. E iadul. Și umorul acela autodistrugător? Era acolo să mascheze imperfecțiunea”.
Gary a dezvăluit cum s-a folosit de propria sa experiență ca alcoolic aflat în recuperare, pentru rolul scenaristului Herman Mankiewicz, în noul său film, „Mank”.
„Herman, cu acel umor specific, plin de el, ieșise la prânz și bea cu un prieten care i-a spus: 'De ce nu te duci acasă treaz măcar o dată?'. Iar el a răspuns: 'Ce? Și Sara [soția lui] să mă respingă ca pe un impostor?' Am făcut același lucru. Mă așezam la masă și îi spuneam chelnerului: 'Voi lua un pahar mare de vodcă. Și poți să-l aduci chiar acum, pentru că sunt alcoolic. Am nevoie repede de asta'”.
Gary a povestit că s-a străduit ceva timp să renunțe la băutură pentru că și-a „romantizat” dependența și a asociat-o cu artiști inspiraționali precum Ernest Hemingway: „Oamenii romantizează astfel de situații și eu am făcut asta!”.
„Toți eroii mei erau dependenți de alcool sau de opium. Și ți se umezesc ochii când te gândești la acești poeți, dramaturgi și actori care erau mari băutori”.
Gary Oldman spune că mai târziu a început să-și „ascundă” nesiguranța în machiaj și efecte speciale și că se simte mult mai „confortabil” în felul acesta. Însă interpretându-l pe Mankiewicz, fără nicio transformare fizică, s-a simțit vulnerabil înainte de a găsi, în cele din urmă, „eliberator” acest rol: „Îmi place să mă deghizez din cauza insecurităților mele. Când mă pot ascunde, mă simt mai confortabil. Nu știu, poate e din cauza faptului că nu mă simt demn de ce mi se întâmplă”.
„În martie, se fac 24 de ani de sobrietate, dar îmi amintesc toate lucrurile care m-au făcut să vreau să beau, știi?”
„Așa că atunci când David [Finscher, regizorul] a spus: 'Te vreau mai transparent ca niciodată, nu vreau un văl între tine și public', vorbele lui au răsunat în toate nesiguranțele mele. Mi-a zis: 'Ai încredere în mine'. Am spus „OK”. Și într-adevăr, a fost cea mai bună decizie. În mod ciudat, după câteva zile, am simțit că tot ce mi se întâmplă este mai degrabă eliberator”.
Vezi și:
