Kate Winslet, despre provocarea de a interpreta roluri extrem de solicitante emoțional: „Am avut nevoie de ajutor specializat”
Data publicării:
Kate Winslet a vorbit despre impactul devastator pe care l-a avut asupra sănătății ei mentale interpretarea unor personaje cu vieți complicate. Ba mai mult, ea a dezvăluit că la un moment dat a devenit atât de supărată, încât a avut nevoie de ajutor specializat pentru a-și reveni.
Astfel, într-o apariție în podcastul „Lessons for Our Mothers”, actrița, câștigătoare a premiului Oscar, a mărturisit că interpretarea unor roluri extrem de solicitante emoțional s-a reflectat asupra sănătății ei mentale, ea mărturisind că a existat recent un moment în care a avut nevoie de „sprijin real” pentru a se desprinde de un personaj.
„Există un lucru care se întâmplă atunci când ești actor și sună prea exagerat, motiv pentru care spun foarte rar asta”, a declarat Kate, potrivit Daily Mail.
Citește și: Leonardo DiCaprio nu a vrut să joace în „Titanic”. Cum l-a convins regizorul James Cameron
„Când interpretezi un rol cu adevărat dificil, mă gândesc, de exemplu, la Mare of Easttown, care m-a doborât complet, Doamne, trebuie să ieși, cumva, în cealaltă parte”, a spus ea, adăugând: „Eu îi spun ‘reintegrare’. Reintegrarea în propria viață, revenirea la prietenii tăi, reintrarea în ritmul familiei. Ieșirea dintr-o familie, lăsarea oamenilor în urmă, renunțarea la un personaj.”
„De fapt, durează ceva timp să scoți un personaj din sistemul tău, mai ales dacă l-ai jucat mult timp, lucru care, în televiziune, chiar se întâmplă”, a mai spus vedeta din „Titanic”, care a mai subliniat faptul că rolul din „Mare of Easttown” a împins-o la limită.
Drama care a fost difuzată în 2021 a prezentat-o pe Kate în rolul unui detectiv dintr-un mic oraș din Pennsylvania, care investighează o crimă în timp ce se confruntă cu traume personale profunde, inclusiv un divorț și sinuciderea fiului său.
„Ar fi trebuit să fie un film de șase luni”, a explicat ea, adăugând: „După cinci luni de filmări a venit pandemia de Covid, totul a fost amânat, iar când ne-am întors, cele cinci săptămâni rămase s-au transformat în zece”.
„La final, jucasem acel personaj de peste un an. Și, sincer, am luat-o puțin razna. A fost destul de ciudat”, a mai recunoscut ea, adăugând: „A fost singura dată din viața mea când chiar a trebuit să cer ajutor serios, ca să revin la mine însămi”.
„Sună complet nebunesc și, chiar și acum când spun asta, mă simt inconfortabil, pentru că sunt conștientă cât de exagerat și indulgent poate părea.”
Mărturisirea sinceră a lui Kate vine în contextul în care fiul ei, Joe, în vârstă de 22 de ani, îi calcă pe urme în industrie. Actrița a spus că Joe, pe care îl are din căsnicia cu fostul soț, regizorul Sam Mendes, a încheiat recent filmările pentru noul serial „Cape Fear”, realizate în Atlanta, unde a interpretat, potrivit mamei sale, „un rol incredibil de tulburător”.
Pornind de la propria experiență traumatică, Kate a adăugat că acum îi poate oferi fiului său sprijinul pe care ea și-ar fi dorit să-l aibă la începutul carierei.
„Au trecut câteva luni de când a ieșit din acel rol, iar el încă se află în procesul de reintegrare”, a spus ea.
„Pot să-mi sprijin activ fiul în acest moment al vieții lui, iar instinctul matern revine la un nivel aproape celular”, a mai afirmat ea.
„Mese bune, plimbări bune, hai să intrăm în mare. Nu vrei să vorbim azi? E perfect în regulă. Vrei să stai în pat toată ziua? Absolut în regulă. Nu trebuie să faci nimic. Nu contează. Să nu faci nimic și să fii bine cu asta.”
Kate, care este căsătorită cu Edward Abel Smith, nepotul omului de afaceri Sir Richard Branson, mai are o fiică, Mia, în vârstă de 25 de ani, tot actriță din prima căsătorie cu Jim Threapleton, și un fiu, Bear, de 12 ani, cu actualul soț.
Întrebată în podcast dacă le oferă vreodată copiilor săi sfaturi legate de actorie, Kate a răspuns: „Nu-mi dau niciodată cu părerea dacă nu mi se cere.”
„Iar când vine vorba de actorie, de fapt, nu-mi cer nimic. Își văd singuri de drum. Și ador acest lucru, pentru că exact asta am făcut și eu. Este un proces foarte privat, procesul fiecărui actor este extrem de diferit și îi las complet să-și urmeze calea.”
