Eric Roberts îi cere scuze public surorii sale, Julia Roberts. Dezvăluiri tulburătoare despre viața lui complicată
Data publicării:
Eric Roberts face dezvăluiri tulburătoare despre unele dintre cele mai negre perioade din viața sa, dar și despre relația complicată cu sora lui celebră, actrița Julia Roberts, în volumul de memorii „Runaway Train: Or the Story of My Life So Far”. O autobiografie de care se folosește, de altfel, pentru a-i cere scuze, public, vedetei din „Pretty Woman”.
O copilărie dificilă și relația complicată cu tatăl său
Starul în vârstă de 68 de ani își spune povestea dureroasă introducând publicul în copilăria dificilă pe care a trăit-o în Georgia, purtându-l apoi spre numeroasele suișuri și coborâșuri pe care le-a experimentat de-a lungul carierei sale la Hollywood, scrie People.
Eric Roberts este fiul lui Walter Roberts și Betty Lou Bredemus, cea care a condus o școală de actorie progresivă pentru copii în Atlanta, Georgia. Îl descrie pe tatăl său drept un om căruia i-a plăcut băutura, predispus la izbucniri violente, crescut la rândul lui de un părinte abuziv. Un bărbat, scrie el, care a devenit gelos pe cariera fiului său, „un individ foarte tulburat, un om pe care nu era tocmai potrivit să-l ai ca părinte”.
După ce părinții lui Eric au divorțat în 1971, mama lui și-a refăcut viața cu Michael Motes. Julia, care era cu 10 ani mai tânără decât el, și cealaltă soră, Lisa, acum în vârstă de 59 de ani, locuiau cu ei în Smyrna, Georgia, împreună cu Nancy Motes (fiica lui Betty și a lui Michael). Walter a murit de cancer în 1977.
Când avea 17 ani, Eric Roberts s-a mutat la New York și a descoperit succesul timpuriu în „King of the Gypsies” din 1978, urmat de „Star 80” și „Pope of Greenwich Village”, alături de Mickey Rourke, în 1984. Interpretarea din „Runaway Train” (1985) a fost cea care i-a adus și o nominalizare la Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar.
Cariera sa de peste cinci decenii, care include în jur de 700 de proiecte, a fost agonie și extaz. A refuzat rolul Iisus din „Ultima ispită a lui Hristos” de Martin Scorsese, pierzând pentru totdeauna șansa de a lucra cu celebrul regizor.
Dependența de cocaină și accidentul de mașină care l-a lăsat în comă
În 1981, a fost implicat într-un grav accident de mașină. Trei zile a stat în comă. Acest incident, dar și anii în care a făcut abuz de droguri i-au afectat memoria.
„Sper că Julia va accepta aceste scuze publice”
Când Julia s-a mutat și ea la New York, în 1985, el era faimos și dependent de cocaină. A susținut ulterior, de mai multe ori: „Fără mine nu ar fi existat Julia Roberts”.
Patru decenii mai târziu, prin noua sa carte, readuce la lumină declarația dură pe care a făcut-o și își cere iertare: „Sper că Julia va accepta aceste scuze publice. A fost un lucru absurd pe care l-am spus”. Mai mult, admite că relația cu surorile sale a fost sabotată de consumul de droguri.
„Nu aș fi surprins să aflu că au suferit de PTSD din cauza perioadelor în care era periculos să fii în preajma mea”, scrie el. „Lisa și Julia aveau nevoie de dragoste și protecție – în schimb, au primit frică și nesiguranță.”
Pierderea fiicei sale și motivul pentru care a urât-o pe Julia Roberts
„Desigur, cea mai dură consecință a consumului meu de droguri a fost pierderea Emmei”, scrie el în fragmentele despre lupta pentru custodia fiicei sale, actrița Emma Roberts, pe care o are din relația cu Kim Cunningham.
Potrivit lui Eric, care din 1992 este căsătorit cu Eliza Garret, relația lui cu Julia a avut de suferit din momentul când ea a decis să o sprijine pe Cunningham în bătălia pentru custodia Emmei, când dependența lui de cocaină scăpase grav de sub control. Roberts nu intră în detalii despre acest subiect, în volumul său de memorii, dar admite că a fost decizia corectă pe care ea a luat-o.
„Îmi imaginez că voi rămâne fratele Juliei și tatăl Emmei Roberts pentru tot restul vieții”, scrie el. „Mi-ar plăcea să mă descurc. Acesta este o parte din motivul pentru care există această carte”.
Cât despre relația cu tatăl său, el notează: „Știam că îl iubesc. Și nu puteam să trăiesc cu rușinea de a-l iubi, pe cineva capabil de lucruri groaznice...Mi-a fost rușine că eram atât de mult din el și atât de mult ca el".
El conchide: „Dacă ai iubit vreodată un părinte... cu o fire crudă, niciodată nu este prea târziu să începi să-ți revii din rușinea și durerea experimentate”.
