Daniel Radcliffe, detalii neștiute despre cum a fost să joace cu Sir Michael Gambon în „Harry Potter”. Actorul care l-a interpretat pe Albus Dumbledore a murit la vârsta de 82 de ani
Data actualizării:
Data publicării:
Familia actorului Sir Michael Gambon a anunțat, joi, că starul de la Hollywood s-a stins din viață la vârsta de 82 de ani, din cauza unei crize de pneumonie. Daniel Radcliffe, cunoscut pentru rolul principal din serial filmelor „Harry Potter” a dezvăluit cum a fost să joace cu actorul care l-a interpretat pe Albus Dumbledore.
Radcliffe, în vârstă de 34 de ani, și-a amintit de momentele frumoase petrecut pe platourile de filmare alături de Sir Michael Gambon, dar și despre glumele pe care acesta le făcea pentru a-l ajuta să treacă peste emoțiile din fața camerelor.
„Michael Gambon avea acest talent de a te face să râzi. Eram adolescent, așa că mă abțineam cu greu la glumele lui. Mă făcea să râd de fiecare dată înainte să se strige „acțiune”, moment în care nu mă mai puteam opri și mă uimea modul cum pur și simplu devenea serios și întra într-o performanță fermecătoare. Era minunat”, a povestit Daniel Radcliffe în cadrul unui interviu oferit anul trecut.
Actorul și-a amintit și de un incident amuzant, atunci când Michael și Alan Rickman, care l-a interpretat pe Snape, i-au făcut o farsă în timpul filmărilor pentru cel de-al treilea film din serie, „Prisoner of Askabhan”.
„Când filmam pentru cel de-al treilea film, acțiunea se petrecea într-o sală mare unde dormeau copiii. Scena începea cu un cadru larg, care apoi ajungea să fie la un centimetru de fața mea. El și Alan Rickman mi-au pus în sacul de dormit una din acele dispozitive care imită flatulența. Au așteptat până când camera s-a apropiat de mine și au dezlănțuit sunetul exact în acel moment, care a surprins expresia de pe fața mea. Sunetul s-a auzit în toată sala. M-am gândit instant că unul dintre prietenii mei a făcut gluma aceasta și aș fi putut să am probleme, dar după cum s-a dovedit, gluma a fost făcută de seniorii aristocrați ai producției. Am fost puțin jenat, dar am râs mult. Mi s-a părut foarte amuzant”, a adăugat actorul.
Sir Michael Gambon s-a stins din viață la vârsta de 82 de ani
Actorul irlandezo-britanic Michael Gambon, cunoscut de publicul internaţional după ce l-a interpretat pe înţeleptul profesor Albus Dumbledore în şase dintre cele opt filme ale francizei cinematografice "Harry Potter" şi a cărui carieră a fost lansată de mentorul său Laurence Olivier, a murit joi la vârsta de 82 de ani, informează Reuters.
Artistul a murit împăcat şi în prezenţa membrilor familiei sale într-o clinică din Witham, un oraş din comitatul Essex, din cauza unei pneumonii, a anunţat familia sa, relatează Agerpres.
Michael Gambon şi-a început cariera de actor jucând în spectacole de teatru la începutul anilor 1960 şi s-a orientat apoi spre televiziune şi cinematografie. Printre rolurile sale notabile din filme se numără cel al mafiotului nevrotic din "The Cook, the Thief, His Wife and Her Lover", regizat de Peter Greenaway în 1989, şi cel al bătrânului rege George al V-lea din lungmetrajul "The King's Speech", regizat de Tim Hooper în 2010.
Însă cel mai cunoscut rol al său este cel al profesorului Dumbledore din franciza "Harry Potter", pe care l-a preluat începând cu al treilea film din această franciză compusă din opt lungmetraje, înlocuindu-l în 2004 pe actorul care a interpretat acest personaj în primele două filme ale seriei cinematografice, Richard Harris, decedat în 2002.
Citește și: De ce a refuzat Steven Spielberg să regizeze primul film din franciza Harry Potter
Michael John Gambon s-a născut pe 19 octombrie 1940 la Dublin dintr-o mamă croitoreasă şi un tată inginer. Familia lui s-a mutat în cartierul Camden din Londra când Gambon avea şase ani, după ce tatăl lui a decis să se mute în capitala Regatului Unit pentru a contribui la reconstrucţia ţării după Al Doilea Război Mondial.
Gambon a părăsit şcoala la vârsta de 15 ani pentru a deveni ucenic în inginerie şi a obţinut calificarea în această profesie la 21 de ani. Simultan, era şi membru al unei trupe de teatru pentru amatori şi, după cum dezvăluia într-un interviu acordat pentru cotidianul The Herald în 2004, a ştiut dintotdeauna că va deveni actor. A fost inspirat de actorii americani Marlon Brando şi James Dean şi credea despre cel din urmă că a reflectat cel mai bine angoasele băieţilor adolescenţi.
În 1962 s-a prezentat la o audiţie în faţa legendarului actor shakespearian Laurence Olivier, care a făcut din el unul dintre membrii fondatori ai National Theatre la Old Vic, alături de alţi tineri actori emergenţi şi talentaţi, printre care s-au aflat Derek Jacobi şi Maggie Smith.
Michael Gambon şi-a construit o reputaţie solidă pe scenă în anii care au urmat, inclusiv prin interpretarea din 1980 a lui Galileo Galilei în spectacolul "Life of Galileo", regizat de John Dexter.
În anii 1980 a devenit şi mai cunoscut datorită rolului principal jucat în serialul TV "The Singing Detective" (1986), în care interpreta un scriitor afectat de o gravă afecţiune a pielii şi pe care doar imaginaţia îl ajuta să evite durerea. Acel rol i-a adus primul dintre cele patru premii BAFTA pe care le-a câştigat pe parcursul carierei sale.
A câştigat şi trei Olivier Awards şi două premii Screen Actors Guild pentru întreaga distribuţie - cu producţiile "Gosford Park" (2001) şi "The King's Speech" (2010).
Michael Gambon a fost numit Comandor al Imperiului Britanic în 1992 şi înnobilat pentru servicii deosebite aduse artei dramatice în 1998. A declarat că titlul de "Sir", pe care nu l-a folosit niciodată, a reprezentat "un mic cadou drăguţ".
Personalitate jucăuşă, inventa adeseori tot felul de poveşti. Timp de mulţi ani le-a arătat colegilor săi actori o fotografie cu dedicaţie primită de Robert De Niro, a cărui semnătură o falsificase el însuşi cu multă vreme înainte să îl întâlnească în realitate pe starul american.
A dezvăluit într-un episod al emisiunii "The Late Late Show" din Irlanda că a convins-o pe mama lui că era bun prieten cu papa de la Vatican.
Michael Gambon s-a retras de pe scenă în 2015 din cauza unor probleme medicale care îi afectau memoria pe termen lung, dar a continuat să joace pe micile şi marile ecrane până în 2019.
S-a căsătorit în 1962 cu Anne Miller, iar cuplul a avut un fiu. Deşi cei doi soţi nu au divorţat niciodată, actorul a avut apoi o altă parteneră de viaţă, scenografa Philippa Hart, cu 25 de ani mai tânără decât el, cu care a avut alţi doi copii.
