Cynthia Erivo dezvăluie că tatăl ei a abandonat-o la 16 ani, într-un mod dureros și bizar: Nu-i mai caut dragostea. Nu-i port ranchiună
Data actualizării:
Data publicării:
Cynthia Erivo își deschide sufletul în paginile noii sale cărți, "Simply More", unde se întoarce la unul dintre cele mai dureroase momente ale vieții ei, ziua în care tatăl ei a ales să o părăsească.
Avea doar 16 ani când, în urma unei discuții aprinse despre un banal abonament de transport, tatăl ei a lăsat-o singură într-o stație de metrou din Londra. Erivo își amintește cum timpul părea să se fi oprit atunci când el i-a spus că nu mai vrea să facă parte din viața lor. „Am rămas acolo înmărmurită, fără niciun gând, doar o liniște grea”, scrie ea.
În cele din urmă, a pornit înainte. Primul pas a durut. Al doilea și mai tare. Apoi au venit lacrimile, un șuvoi necontrolat, aproape sufocant. Plângea atât de mult încât abia vedea în față, mergând fără direcție până când și-a dat seama că se află pe peronul greșit.
Când s-a întors pentru a-și corecta drumul, l-a văzut din nou. Tatăl ei venea spre ea. Pentru o clipă, s-a agățat de speranța că totul fusese un impuls, că se va întoarce asupra deciziei, că își va cere scuze. Dar el a trecut pe lângă ea fără să-i arunce măcar o privire. În acel moment, Cynthia a simțit că devine invizibilă. Iar tăcerea lui avea să marcheze ultima lor interacțiune.
Ani la rând, mărturisește actrița, a încercat să-și transforme durerea în forță. A vrut să-i demonstreze că este excepțională, că merită iubirea lui, că succesul ei i-ar putea schimba părerea. O ambiție născută din absență, un dor transformat în combustibil.
Abandonată de tată, Cynthia Erivo privește în urmă cu maturitate: "Nu îi port ranchiună. Am înțeles că nu a fost niciodată menit să fie tată"
Astăzi, însă, Erivo vorbește cu maturitate, cu liniște și cu o resemnare tăcută. Nu îl mai caută. Nu îi mai cere nimic. „Îl eliberez de rolul de părinte. Nu am nicio urmă de resentiment. Sunt pur și simplu neutră față de el”, scrie ea cu o maturitate calmă. A ajuns să înțeleagă că nu toți părinții sunt meniți să fie părinți în adevăratul sens al cuvântului. „Poate că rolul lui a fost doar să mă aducă pe lume și atât”.
Într-un fragment din volumul "Simply More", citat de People, vedeta din "Wicked" reflectează asupra momentului în care tatăl ei a ales să plece din viața ei și despre modul în care acel gest i-a modelat drumul personal și profesional.
"Câteva lucruri despre tatăl meu: Nu știu câți ani are. Nu îi știu ziua de naștere. Nu știu ce profesie are. Nu îi cunosc numele părinților. Nu știu ce îi place și ce nu îi place. Nu știu dacă crede în Dumnezeu. Nu știu care este culoarea lui preferată. Nu știu care este melodia lui preferată sau cine este cântărețul lui preferat. Nu știu unde locuiește. Nu îi am numărul de telefon.
Adevărul este că nu știu aproape nimic despre el. Aveam 16 ani când m-a lăsat singură într-o stație de metrou din Londra, după o ceartă legată de un abonament de transport. Când mi-a spus că nu mai vrea să facă parte din viața noastră, am rămas blocată în loc. Mintea mi s-a golit complet. Nu aveam niciun gând, doar confuzie și liniște. Apoi am plecat", scrie ea, pentru ca mai apoi să continue.
"Nu știu multe despre tatăl meu, dar știu câteva detalii. Numele lui. Faptul că știa să fluiere. Că purta mereu o jachetă bomber din piele. Cred că băutura lui preferată era berea Tennent. Mâncarea preferată, o masă tradițională nigeriană din orez măcinat sau gari, cu supă egusi sau ogbonno. Avem amândoi un mic spațiu între dinții din față. Și, printr-o ironie a sorții (și poate pentru că lui Dumnezeu îi plac glumele), tatăl meu poate cânta.
După ce m-a abandonat la 16 ani, mi-am dorit cu disperare să îi demonstrez că sunt extraordinară, ca să mă iubească. Atât de simplu și atât de complicat. Dar nu mai caut dragostea lui. Și nici tu nu trebuie să cauți validarea celor care nu te văd cu adevărat. Îl eliberez pe tatăl meu de rolul de părinte. Nu port nicio ranchiună. Astăzi, sunt complet neutră în ceea ce îl privește. Am înțeles că nu a fost niciodată menit să fie tată. Cred că rolul lui a fost doar acela de a mă aduce pe lume, iar apoi să-și continue viața ca un individ separat".
