A murit regizorul Jean-Luc Godard. Părintele Noului Val din cinematografia franceză a recurs la sinucidere asistată
Data publicării:
Regizorul franco-elveţian Jean-Luc Godard, părintele Noului Val din cinematografia franceză, care a murit marţi la vârsta de 91 de ani, a recurs la sinucidere asistată, a confirmat pentru AFP consilierul familiei acestuia, transmite Agerpres.
''Domnul Godard a recurs la asistenţa legală în Elveţia pentru moarte voluntară ca urmare a unor 'multiple patologii invalidante', potrivit termenilor raportului medical'', a explicat Patrick Jeannere, confirmând o informaţie publicată de ziarul Libération.
Există mai multe forme de asistenţă pentru deces în Elveţia, printre care eutanasia pasivă şi asistenţa pentru sinucidere.
Cea mai comună este asistenţa pentru sinucidere, o practică ce nu este reglementată într-o manieră specifică, dar este autorizată în anumite condiţii.
În principiu, persoana care, ''împinsă de un motiv egoist'', oferă asistenţă pentru sinucidere unei alte persoane - procurându-i spre exemplu o substanţă mortală - este pasibilă de o pedeapsă privativă de libertate de cinci ani sau mai mult şi de o sancţiune pecuniară.
Cu toate acestea, organizaţii cum ar fi Exit furnizează asistenţă pentru sinucidere în cadrul legii atâta vreme ''cât niciun motiv egoist'' nu le poate fi reproşat.
Practica asistenţei pentru sinucidere este guvernată de coduri de deontologie medicală şi este susţinută de organizaţii, în principal Exit, care a acordat asistenţă pentru sinucidere unui număr de 1.400 de persoane în 2021.
Sinuciderile asistate s-au înmulţit anual în ultimii ani în Elveţia, de la 187 de cazuri în 2003, la 965 în 2015, potrivit Oficiului federal pentru statistică. După o mică diminuare în 2016, numărul lor a început din nou să crească.
Cine a fost Jean-Luc Godard
Regizorul Jean-Luc Godard s-a născut la Paris, la 3 decembrie 1930, fiind al doilea din cei patru copii dintr-o familie burgheză franco-elveţiană. Tatăl său era un medic care deţinea o clinică privată, iar mama lui provenea dintr-o familie remarcabilă de bancheri elveţieni.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Godard a devenit cetăţean naturalizat al Elveţiei şi a urmat Şcoala la Nyon (Elveţia). Părinţii săi au divorţat în 1948, moment în care s-a întors la Paris pentru a studia la liceul Rohmer. În 1949 a studiat la Sorbona pentru a se pregăti pentru o diplomă în etnologie, potrivit imdb.com. Cu toate acestea, în acest timp a început să colaboreze cu criticii de film, regizorii şi scenariştii François Truffaut, Jacques Rivette şi Éric Rohmer.
În 1950, împreună cu Jacques Rivette şi Éric Rohmer, Jean-Luc Godard a fondat revista "Gazette du cinéma", care a publicat cinci numere între mai şi noiembrie. A scris o serie de articole pentru revistă, folosind adesea pseudonimul "Hans Lucas". A lucrat şi a finanţat două filme ale lui Rivette şi Rohmer. În perioada care a urmat a dus o viaţă boemă.
În ianuarie 1952 a început să scrie critici de film pentru "Les cahiers du cinéma". Tot în acelaşi an, a călătorit în America de Nord şi de Sud împreună cu tatăl său şi a încercat să facă primul său film.
În 1953 s-a întors pentru scurt timp la Paris înainte de a-şi asigura un loc de muncă ca muncitor în construcţii într-un proiect de baraj în Elveţia. Cu banii strânşi din această slujbă, a început să lucreze la un scurtmetraj despre clădirea barajului numit "Operation Concrete" (1958). În aceeaşi perioadă îi moare mama într-un accident în Elveţia.
În 1956, Godard a început să scrie din nou pentru "Les cahiers du cinéma", precum şi pentru revista "Arts". În 1957, Godard a lucrat ca ataşat de presă pentru "Artistes Associés" şi a realizat primul său film francez, "Charlotte et Véronique, ou Tous les garçons s'appellent Patrick" (1959).
A mai realizat peliculele "Charlotte et son Jules" (1960) - un omagiu adus actorului şi regizorului Jean Cocteau, "Une histoire d'eau" (1961) - un omagiu adus regizorului şi actorului Mack Sennett.
În 1959 a lucrat cu François Truffaut la publicaţia săptămânală "Temps de Paris". Aici a scris o rubrică de bârfe, dar şi-a petrecut mult timp scriind scenarii de filme şi lucrări critice devenind unul din reprezentanţii cei mai de seamă ai "nouvelle vague", premergătoare Noului Val Francez.
În perioada care a urmat a lucrat la pelicula "A bout de souffle" (1960), care a avut premiera la Paris, a reprezentat un real succes şi a fost foarte apreciat de criticii de film. Filmul a propulsat popularitatea actorului Jean-Paul Belmondo în rândul publicului european. Tot în acelaşi an a filmat la Geneva pelicula "Le Petit Soldat", însă cenzorii francezi au au interzis-o din cauza referinţelor sale la războiul din Algeria şi a fost prezentată abia în 1963.
A mai realizat peliculele: "Une femme est une femme" (1961), "Les sept péchés capitaux" (1961), "Vivre Sa Vie" (1962), "Les Carabiniers" (1963), "Les plus belles escroqueries du monde" (1964), "Une Femme Mariée" (1964), "Paris vu par... " (1965), "Pierrot le Fou" (1965), "La Chinoise" (1967), "Amore e rabbia" (1969).
În vara anului 1968 a călătorit la New York şi Berkeley, California, pentru a filma pelicula "One American Movie", care nu a fost niciodată finalizat. În septembrie a făcut o călătorie în Canada pentru a începe un alt film numit "Communication(s)", care a rămas neterminat şi apoi a făcut o vizită în Cuba înainte de a se întoarce în Franţa.
În 1969, a călătorit în Anglia, unde a realizat filmul "British Sounds" (1970) pentru BBC Weekend Television, dar reţeaua a refuzat ulterior să-l difuzeze. În 1970 a călătorit în Liban pentru a filma pelicula "Jusque a la victoire". A mai filmat "Lotte in Italia" (1971) pentru televiziunea italiană, însă nici acesta nu a fost difuzat.
Dintre filmele regizate de Godard mai amintim "Tout Va Bien" (1972), "Comment ça va?" (1976), "Sauve qui peut (la vie)" (1980), "Prénom Carmen" (1983), "Je vous salue, Marie" (1985), "Le rapport Darty" (1989), "Allemagne 90 neuf zero" (1991), "Les enfants jouent a la Russie" (1993), "For Ever Mozart" (1996), "Éloge de l'amour" (2001), "Notre musique" (2004), "Tribute to Éric Rohmer" (2010), "Adieu au langage" (2014), "Le livre d'image" (2018).
